Dacă în alte domenii de activitate vindem servicii și putem păstra o relație strict profesională, în cazul preotului nu se poate asa. Dacă preotul devine prestator de servicii religioase și atât, a eșuat în însăși menirea lui și nu se face vrednic de a indruma pe cei încredințați lui.
Chiar Hristos le sta împotrivă și ne sfătuiește să nu îi urmam pe acestia: ,,Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.". (Mt. 15, 14).
Cum poți indruma sufletul încredințat ție, dacă tu înusti nu trăiești în contextul lui de viata? Cum poți sfătui un familist dacă tu nu ai o familie? Cum poți rezolva conflicte, dacă nu ii cunoști pe oameni? Cum poți sa înțelegi contextul unor căderi, dacă nu experiezi tu același context social?
Preotul trebuie să se roage împreună cu oamenii, să se bucurie în bucuria lor, să plângă în necazul lor, sa participe activ la viața parohiei, făcând el însuși parte din ea.
Fără acest mod de lucrare preoțească, ne transformăm în specialiști teoreticieni, care dau sfaturi din birou fără să cunoască realitatea din teren, așa cum fac politicienii din parlament fără să cunoască exact nevoia reala a cetățenilor.
Preotul este și trebuie sa fie duhovnic, îndrumător spiritual, veghetor la păzirea, transmiterea și lămurirea învățăturilor lui Hristos păstrate cu sfințenie de Biserica Ortodoxă.
Preotul trebuie să păstreze moralitatea comunității, bunul simt și autenticitatea credinței enoriașilor.
Preotul trebuie să stârpească practicile necrestine, superstițiile cu pretenții religioase, învățăturile distorsionate sau înțelese greșit.
Preotul trebuie să asigure programul liturgic autentic și corect. Să corecteze, să îndrepte și să perfecționeze orice ține de practica liturgică și înțelegerea randuielilor bisericești, de la estetică și decor până la dogmele cele mai profunde.
Cum ar putea preotul să îndeplinească toate aceste aspecte și altele neenumerate ale misiunii sale dacă nu este prezent în parohie, dacă este străin de comunitate, dacă nu ii cunoaște pe enoriasi și nu împărtășește același context social cu ei?
Tocmai pentru că preotul este liderul spiritual din parohie, trebuie să se comporte ca un lider și nu ca un șef. Liderul se coboară să te ridice de unde ești, te ia de mana și îți arată direcția mergând de mana în aceeași direcție, iar nu dând doar indicații. În același timp, deși arată blândețe, înțelegere și compasiune față de pastoritii lui, pe cei care sunt mai îndărătnici sau bolnavi sufletește ori comportamental îi ceartă sau îi temperează. Cum poate face toate acestea fără sa fie prezent, viu și activ în parohie, participând la viata sociala?
Cum va indruma orbul pe orbi?
De aceea este obligatoriu ca preotul să fie asemenea lui Hristos, păstorul cel bun al turmei încredințate lui și să fie cunoscut și asimilat de această turmă.
Cum poate spune preotul: ,,Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc oile Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine." (Ioan 10,14), dacă el vine doar duminica și la parastase? Se transformă în prestator de servicii și dacă devine tonomat de servicii religioase? Va fi tratat ca un tonomat și fără un minim de respect. Vor înțelege bieții oamenii că pot pretinde orice doleanțe ortodoxe sau neortodoxe au, pentru că ei plătesc și clientul nostru devine stăpânul nostru. Nu își permite săracul preot, să pretindă respect sau altfel de tratament, când el însuși nu valorifică această înaltă treaptă a preoției. Mai rău este că unii oameni vor înțelege greșit menirea de preot și vor asocia tonomatul cu preotul și cred că așa funcționează Biserica lui Hristos.
În schimb, dacă preotul îi urmează lui Hristos și face întru totul voia Lui, va putea spune ca Însuși Mantuitorul: ,,Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte. Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi și nici nu îl doare inima de ele."(Ioan 10, 10-13).
Atunci preotul poate pretinde respect și își poate asuma rolul de îndrumător și învățător fără să facă niciun compromis și fără să fie nevoit să plece capul în fata obrăzniciei seculare care îl coboară pe preot în gunoiul societății. Ci să poată avea autoritatea cuvântului drept, să îi facă pe enoriași să înțeleagă faptul că preotul unește cerul cu pământul și că fără preoție nu ar fi har, sfințenie, Sfintele Taine, Liturghie și nici înmormântări și parastase.
Preotul este garanția din fiecare parohie că Hristos este prezent, că Trupul și Sângele Sau se împart tuturor și că învățătura Ortodoxă rămâne curata, plivita de buruieni ideologice sau de superstiții dăunătoare.
Doar așa poate să se mângâie un preot cu gândul la cuvintele Mantuitorului: ,,Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.
Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.
Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis." (Ioan 15, 18-21)
De aceea, este important ca preotul să fie prezent în parohie, să fie corect, să fie blând și smerit, dar nu bătaie de joc, să fie călăuză vrednică, să păzească adevărul și să impună respect prin moralitatea lui și prin pregătirea teologică înaltă, să poată purta orice dialog și cu cei mai pregatiti și școliți oameni, dar să se poată coborî fără mândrie și la cei mai simpli. Și să coaguleze comunitatea în jurul lui aducand-o lui Hristos unită, în comuniune și ca pe o familie cu mulți membri.
În cuvinte puține am enumerat evaziv câteva aspecte practice care argumentează obligația preotului de a fi în parohie și de a fi păstorul cel bun și nu poate face aceasta misiune deplin, corect și autentic decât din mijlocul credincioșilor.
Cu aleasă considerație,
Al dumneavoastră rugător,
Pr. Radu Cornel-M
